Tura noastră memorială de anduranță, numită după personalitatea istorică renumită a orașului nostru drag, își propune să reînvie o inițiativă veche, cu scopul de a readuce în atenție importanța traseelor turistice din jurul Clujului. Puține orașe sunt atât de privilegiate încât să ofere trasee marcate pentru pasionații de drumeții. Și ce antidot mai bun există pentru monotonia vieții de zi cu zi decât să-ți scuturi bocancii de praf și să faci o plimbare plăcută printr-o pădure apropiată, ușor accesibilă chiar și cu transportul public?
Deoarece planurile noastre lunare de drumeție includ întotdeauna trasee din zona Clujului, putem afirma cu încredere, din experiență, că nu este necesar să călătorești 50, 100 sau mai mulți kilometri pentru a te bucura de timp liber de calitate – comorile naturii pot fi descoperite chiar la un pas de casă. Mulți locuitori ai orașului nostru, probabil, au făcut drumeții în mai multe țări, au călătorit prin lume și au cucerit vârfurile de peste 2000 de metri ale României, dar nu au pus niciodată piciorul la Belvederea Brüll, Izvorul Cérna sau pe Vârful Măgura din Selicea. Unii poate nici măcar nu au ajuns pe cel mai înalt punct al Culmii Feleacului, Vârful Peana.
Tura Memorială de Anduranță Hunyadi Mátyás (Matei Corvin) este destinată, în primul rând, lor, dar și celor care deja cunosc și iubesc traseele turistice din jurul Clujului. Evenimentul are loc în cel mai frumos anotimp al anului – octombrie, în plină explozie de culori de toamnă – și oferă tuturor participanților ocazia de a admira splendoarea pădurii îmbrăcate în haina sa colorată.
Traseele de drumeție de 10, 20 și 30 km sunt o oportunitate perfectă atât pentru familiile cu copii mici, cât și pentru drumeții mai experimentați de a-și testa limitele, explorând totodată potecile îndrăgite ale orașului nostru. Pentru cei care preferă să descopere natura pe două roți, am pregătit un traseu ciclist de dificultate medie, de 35 km.
Deoarece Tura Memorială de Anduranță Hunyadi Mátyás nu este un proiect complet nou al asociației noastre, ci o reinterpretare a unei idei mai vechi, dorim să prezentăm pe scurt istoria acestei inițiative. Pentru aceasta, ne bazăm pe cartea lui Tóthpál Tamás, „Ture de anduranță în jurul Clujului” („Kolozsvár Környéki Teljesítménytúrák”), care oferă un rezumat detaliat al parcursului acestei idei, de la concepție până la realizare.
Date-cheie din istoria turei de anduranță:
La 2 octombrie 2004, filiala clujeană a Societății Carpatine Ardelene (EKE) a organizat prima ediție a Turei de Anduranță Hunyadi Mátyás, cu trasee de 40 km, 20 km și 10 km, la care au participat 48 de persoane.
În 2005, data s-a schimbat; evenimentul a avut loc pe 23 aprilie, cu 21 de participanți. Traseul de 40 km a fost înlocuit cu unul de 30 km.
În 2006, organizatorii au revenit la ideea inițială, programând drumeția pe 7 octombrie, cu 67 de participanți: 30 pe traseul de 30 km, 14 pe cel de 20 km și 23 pe cel de 10 km.
A patra (și ultima) ediție a avut loc la 6 octombrie 2007, cu doar nouă participanți, din cauza vremii ploioase. Organizatorii au considerat că traseele Hunyadi nu erau suficient de atractive pentru participanții internaționali, iar numărul redus de drumeți locali a dus la decizia de a nu anunța o nouă ediție în 2008, pentru a evita ca organizatorii să depășească numeric participanții.
Tura Memorială de Anduranță Hunyadi Mátyás a fost a treia inițiativă de acest fel organizată de filiala din Cluj al Societății Carpatine Ardeleană, după turele de anduranță Jókai și Vasvári. Ideea a fost concepută în 2003 de Bagaméri Béla, care era atunci vicepreședintele societății și președintele Societății Pedometer. Numele său este bine cunoscut în rândul comunității de drumeți (și nu numai) ca descoperitor al Peșterii Vânturilor (Szelek barlangja). (Pagina 106)
Cât despre motivul exact pentru care această tură de anduranță a fost numită după una dintre cele mai ilustre figuri istorice ale Clujului, el va fi dezvăluit în secțiunea următoare. Autorul oferă, de asemenea, o scurtă perspectivă asupra istoriei evenimentului în sine. Ambele secțiuni sunt prezentate fără modificări față de textul original al lui Tóthpál Tamás.
De ce Turele de Anduranță Hunyadi Mátyás? (Pagina 90)
Ce legătură ar putea avea regele Matia cu EKE sau chiar cu drumețiile, în general? Se pare că referințele la faimosul fiu al orașului nostru apăreau deja în primii ani ai asociației. În ediția din 1893 a revistei Erdély, Szádeczky Lajos, pe atunci conducătorul filialei EKE din județul Cluj, comenta binecunoscuta poveste care îl implică pe judele Clujului:
„Din câte știu, regretatul bun rege Matia a fost primul turist care ar fi putut fi membru de onoare al filialei comitatului Kolozs – dacă EMKE și EKE ar fi existat deja la acea vreme. În timpul călătoriilor sale deghizate, a cutreierat aceleași locuri pe care le străbatem noi astăzi. Probabil că toți noi, clujenii, cunoaștem celebra aventură a sa cu onorabilul primar – sau, mai bine zis, jude – al orașului nostru.
După ce și-a lăsat armata în secret la Huedin, a venit pe jos până la Cluj. Îmbrăcat astfel încât paznicii l-au confundat cu un țăran din Hóstát, aceștia l-au forțat să ducă lemne în curtea judeiului „în numele lui Dumnezeu”, în schimbul câtorva lovituri drept plată. Bunul jude l-a răsplătit și el cu bătăi și vânătăi în loc de bani. Așadar, bunul rege Matia a cărat lemnele, dar, ca dovadă a relei tratări, și-a cioplit numele în trei butuci.
Trei zile mai târziu, când s-a întors în oraș de la Gilău cu armata sa, i-a convocat pe jude și pe paznici să dea socoteală pentru cum au tratat un biet om. A cerut să i se aducă cei trei butuci marcați – corpus delicti – și, în fața Casei Báthory, a ordonat executarea judeiului...”
Așa a cutreierat regele Matia cel Drept orașul Cluj și comitatul, oferindu-ne un exemplu demn de urmat acum aproape 500 de ani...
Această poveste evocă o drumeție legendară, demnă de a rivaliza cu celebrul traseu Kós 50, și probabil își are originea în cronicile lui Gáspár Heltai. Totuși, potrivit tradițiilor drumețești din regiunea Tatra, Matia Corvin avea și realizări alpine de seamă. Formațiunea stâncoasă cunoscută sub numele de Királyorr – Königsnase (Nasul Regelui), situată sub vârful Nagyszalóki (2.453 m), se spune că poartă numele lui, deoarece a ajuns acolo în timpul unei partide de vânătoare de capre negre – o altă ispravă a acestui mare fiu al Transilvaniei.
Însă, dincolo de aceste relatări legendare, regele Matia are o legătură mai directă și concretă cu EKE. Aceste legături includ Casa Matei Corvin – muzeul și sediul central al EKE – precum și Drumețiile Matia, organizate cu ocazia aniversării a 500 de ani de la nașterea regelui.
Turele de anduranță (pagini 110–111)
Prima Tură de Anduranță Hunyadi Mátyás a fost organizată în octombrie 2004. Atunci, 48 de participanți au luat startul pe trei trasee diferite. Pe traseul de 40 km au pornit 20 de persoane; pe cel de 20 km, 23; iar pe traseul de 10 km, șase participanți au început și au finalizat drumeția – într-un timp surprinzător de scurt. Pe lângă echipa de șapte membri a asociației Örökmozgó din Târgu Mureș și organizatorii nou-lansați ai Turei de Anduranță Wass Albert, au participat și patru drumeți din Ungaria. A fost prezent și Czékli Béla, care – cred eu – încearcă fiecare nouă tură de anduranță.
În anul următor, turul de anduranță a avut loc pe 23 aprilie. Această schimbare a fost făcută deoarece toamna se luminează mai târziu, iar un start la ora 7 dimineața înseamnă că participanții pornesc spre punctul de plecare pe întuneric. Schimbarea de dată s-a dovedit de fapt inutilă – ar fi fost suficient să se amâne ora de start cu două ore, deoarece la prima ediție toată lumea terminase până la ora 15:00. Totuși, de data aceasta, natura proaspăt înverzită era acoperită de un strat gros de zăpadă care ulterior s-a transformat în mocirlă, cu excepția zonelor aflate peste altitudinea de 800 m.
Pentru acest eveniment, majoritatea s-au înscris la traseul de 40 (30) km – 12 participanți, dintre care 11 au finalizat și unul a abandonat. Șase au pornit pe traseul de 20 km, iar doar trei pe cel de 10 km. Toți au terminat. Dintre cei 21 de participanți înscriși, trei erau din Budapesta, doi din Sfântu Gheorghe, iar restul din Cluj.
Această a doua tură s-a încheiat la ora 19:00 cu o seară renascentistă organizată la locul de naștere al regelui Matia, despre care am vorbit anterior în legătură cu EKE. Aici, Societatea Amaryllis – înregistrată oficial încă de la înființarea sa, în 1992, prin inițiativa privată a lui László Bakk Anikó – a încântat publicul cu un program variat.
În 2006, am revenit la planul inițial și am programat drumeția pentru 7 octombrie. De această dată, distanța lungă, măsurată corect în prealabil, a fost anunțată ca având 30 km. Pe acest traseu au pornit 30 de participanți; 14 pe cel de 20 km și 23 pe traseul de 10 km. Toți au finalizat distanțele propuse.
A patra drumeție a avut loc pe 6 octombrie 2007. Din cauza suspendării funcționării hanului de tablă în acel an, startul și sosirea au fost mutate la hanul aflat la confluența pâraielor Gârbău și Plecska. În acel an, traseul de 10 km a fost modificat dintr-un circuit într-un traseu segmentat, pe baza experiențelor din anii anteriori. Totuși, din cauza vremii ploioase, cei care preferau traseele mai scurte nu au mai pornit la drum. Doi participanți au finalizat traseul de 30 km, iar șapte au Turele de Anduranță Hunyadi Mátyás reprezintă un eveniment plăcut, desfășurat în pădurea Bükk, aproape de Cluj. Participanții au primit un carnet de drumeție bine conceput, însoțit de o hartă colorată. Totuși, în lipsa unor atracții deosebite, este dificil să atragi participanți din afara regiunii. Lipsește o provocare semnificativă care să atragă drumeții dedicați – cum ar fi o distanță mai mare sau o diferență de nivel notabilă. În realitate, această drumeție a fost gândită pentru clujeni. În Ungaria, un astfel de eveniment ar fi considerat o drumeție obișnuită de anduranță, spre bucuria localnicilor. Însă, din perspectiva drumeției de anduranță din Transilvania, evenimentul a fost înaintea timpului său. Deși numărul drumeților de anduranță este în creștere și aici – mai ales în Cluj – prea puțini cunosc și practică încă această formă de drumeție.
Prin urmare, pentru ca numărul organizatorilor să nu-l depășească în cele din urmă pe cel al participanților, drumeția nu a fost anunțată în 2008. Poate că, printr-o promovare mai eficientă, evenimentul ar fi putut fi menținut, mai ales că 2008 a fost un an renascentist legat de regele Matia. Sperăm că această carte va contribui la revitalizarea tururilor de anduranță Hunyadi Mátyás în pădurea Bükk. Între timp, în așteptarea unor vremuri mai bune, publicăm mai jos ghidul traseelor de drumeție.
Ghidul tururilor de anduranță Hunyadi Mátyás (pagina 112)
Ghidul de drumeție este o versiune extinsă a itinerarului scris de Bagaméri Béla. Pentru a urmări traseul, este util să fii echipat cu o busolă, deoarece direcțiile în diferite puncte sunt indicate în grade. Distanța mai lungă a tururilor de anduranță, menționată ca 40 km în carnetul de drumeție, a fost măsurată cu un pedometru calibrat incorect în timpul recunoașterii traseului. După primul eveniment din 2004, Székely Lavotta și Moréh Zoltán au verificat distanța la începutul anului 2005, folosind o roletă. Distanța s-a dovedit a fi de 30 km.
Pe traseul lung, porțiunea Vârful Peana – Poiana cu arini – Lacul Micești, marcată cu bandă albastră, a dispărut practic; schimbările de proprietate din zonă de-a lungul timpului au făcut aproape imposibilă refacerea marcajului. Traseele mai scurte sunt porțiuni ale traseului de 30 km, însă unele secțiuni se suprapun, în sens invers, cu porțiuni corespunzătoare din traseele Jókai. Astfel, de la punctul de conexiune al traseelor Hunyadi de 30 și 20 km până la marcajul cu bandă roșie de pe Creasta Micești (sub Akasztó), traseul urmează în sens invers traseele Jókai de 55 și 30 km, până la punctul de control de la Copacul Hintás. De acolo, continuând până la punctul de control Diós, urmează, tot în sens invers, traseul Jókai de 10 km. Pe aceste porțiuni se poate consulta ghidul aferent fiecărui traseu.
Începând cu anul 2006, traseul Hunyadi Mátyás de 10 km coincide cu traseul Hunyadi de 20 km până la Vârful Peana, care este și punctul final al acestei drumeții.
