În ultimii ani, tura noastră de anduranță a fost strâns legată de Zilele Culturale Maghiare
din Cluj, deoarece în fiecare august am anunțat Turele Memoriale de Anduranță Kós Károly
în cadrul acestui eveniment. Din cauza căldurii din ce în ce mai greu de suportat,
am decis ca anul acesta să organizăm cea de-a IX-a ediție a turei cicliste în
luna septembrie, pe trasee de 53/62 km de la Biserica cu Cocoș până la Cetatea Ciorii,
precum și pe trasee de 28/36, 16/25 și 33 km în împrejurimile Stanei.
INTRODUCERE la tura memorială
„Kós Károly este un apel. Este un apel către toți maghiarii: din țara mamă și din Budapesta, de peste granițe și din Transilvania, din Țara Călatei, din Ținutul Secuiesc, din Sfântu Gheorghe și i-am mai putea înșira meleagurile locuite de maghiari de un mileniu, pentru care numele lui Kós Károly înseamnă deopotrivă atașamentul față de maghiarime, față de pământul natal, față de Transilvania și arhitectura trainică, inspirată de arhitectura populară și totuși europeană.” – Dr. Kenyeres István
În cursul turei memoriale de anduranță Kós Károly avem ocazia să admirăm trei opere importante ale arhitectului Kós Károly din perioada timpurie, cea mai interesantă și mai productivă a carierei sale (1907–1914): Biserica cu Cocoș la startul din Cluj, respectiv Vila Szentimrei și Cetatea Ciorii la sosire, în Stana. În această perioadă timpurie au fost realizate capodoperele lui Kós: Grădina Zoologică din Budapesta și Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, care i-au conferit pe bună dreptate statutul de personalitate marcantă a arhitecturii și a lumii artistice maghiare.
În cursul turei memoriale, pe traseul pitoresc care ne duce din Cluj-Napoca până la Stana, putem descoperi peisajele care au constituit fundalul pentru activitatea creativă a lui Kós, care i-au format personalitatea creatoare și în care s-a simțit într-adevăr acasă.
„Am venit dinspre răsărit, din lumea munților înalți, a pădurilor de brazi șușotitori și a sătucurilor unde maghiari puternici și scumpi la vorbă mai visează vise fermecate, unde rapsozi bătrâni cu plete albe mai povestesc despre mărețe vremuri trecute, despre lumi trecute, oameni întorși în țărână. În acea lume sunt multe ruine, multe biserici maghiare pustii, părăsite. Și e slab pământul și plin de pietre. Acolo, în Țara Ardealului.” – Kós Károly