Kuti Márta: Jókai pe tărâmul lui „Unul este Domnul” (fragmente)

„Jókai a fost dintotdeauna atras de Transilvania, istoria și popoarele acesteia, în parte datorită soției originare din Ardeal, în parte din cauza evenimentelor din această regiune ale revoluției din 1848.
[…]
 În luna august 1876 Jókai a vizitat din nou Transilvania – o destinație frecventă a călătoriilor sale –, și anume regiunea Rimetea și Turda, pentru a culege material pentru noul său roman, al cărei acțiune se petrece pe aceste meleaguri.
[…]
De această dată a venit singur în Transilvania, în Cluj a înnoptat la Hotelul Național, care ulterior, în secolul XX, s-a numit New York, iar în zilele noastre este cunoscut ca Hotel Continental – chiar pe colțul străzii Napoca, care în trecut i-a purtat numele. Despre scopul călătoriei mărturisește: «Am venit pur și simplu ca să dobândesc experiență și cunoștințe în vederea realizării obiectivelor mele literare; (…) așa cum se dovedește și din exemplul zilelor noastre, un stat mic își menține cu greu independența, sunt de asemenea convins că noi numai prin cultură vom putea dăinui. Străinătatea, de asemenea. ne apreciază nu pentru memoria luptelor și vitejiei noastre, ci pentru progresul conștient în domeniul culturii, exemplificat atât de frumos în special de micul popor ardelean...»

Așadar, Jókai a vrut să caute și să arate un exemplu. Credea în cultivarea minții, în puterea catartică a culturii și a literaturii iar cultura populației din Rimetea, rezistența lor în timpul revoluției și în general de-a lungul propriei istorii, precum și munca lor pentru dezvoltarea comunității, lau însuflețit pe Jókai, ceea ce se oglindește în fiecare rând al romanului său.”

La 5 august sosește la Turda, iar în data de 6 la Rimetea.

„Bineînțeles, adevărata celebrare a avut loc în Rimetea, dar și la sosirea în sat au fost fascinați de priveliștea oferită de Piatra Secuiului. Și pe vizitatorii de azi îi captivează acest peisaj, pe care Jókai l-a descris atât de expresiv în romanul său. […] Pentru Jókai, pe lângă peisaj, sau în paralel cu acesta, o experiență deosebită a fost întâlnirea cu locuitorii din Rimetea și cunoașterea lor. La masa de prânz organizată la Parohia Unitariană, Jókai l-a întâlnit pe cel care urma să fie una din sursele de inspirație pentru personajul principal Adorján Manassé: Zsakó István (în vârstă de 67 de ani în momentul întâlnirii celor doi), care a jucat un rol deosebit de important în evenimentele de la Rimetea din anul 1848, când Zsakó avea 39 de ani.
[…]
După Rimetea, Jókai și însoțitorii lui au vizitat o altă scenă a acțiunii romanului, la o jumătate de oră de mers pe jos: localitatea Colțești. Pe drum a observat cu atențe fiecare părticică a Pietrei Secuiului, apoi s-au dus cu trăsura până la Cheile Vălișoarei, care oferea adăpost pentru fugari în perioada curuților (participanți ai revoltelor antihabsburgice – n.tr.). […]
Revenind la Colțești, s-a uitat din poalele dealului la ruinele cetății care a aparținut cândva familiei Thoroczkay. Acesta însă nu l-a impresionat în mod special, de vreme ce nu este evocat în roman.
[…]
După Rimetea a urmat cealaltă mare aventură: Cheile Turzii. […] … ziua următoare, cu un anturaj numeros, au pornit spre Chei. […] Au urcat anevoios dinspre Săndulești pe Dealul Mănăstirii și de acolo s-au apropiat de cealaltă intrare a cheilor, și au luat prânzul în păduricea de sălcii de lângă moară. […] În drum spre casă au mai oprit în Săndulești la Bors Albert, dar seara Jókai era deja la Cluj.
Fiecare moment al excursiei la Cheile Turzii poate fi regăsit în roman: Manassé și Blanka, însoțiți de Áron, călătoresc de la Cluj la Rimetea trecând prin Cheile Turzii. Descrierea acestui drum îl dezvăluie cititorului pe geologul, botanistul, speologul și naturalistul Jókai.
[…]
Excursia la Rimetea și Turda a luat sfârșit în data de 8 august…[…] Au fost patru zile bogate, pline, minunate, destule pentru ca anul următor, în 1877 să dea naștere capodoperei: Unul este Domnul.”